În ultimii ani, regimul fiscal al sponsorizărilor a devenit unul dintre cele mai importante mecanisme prin care mediul de afaceri poate contribui la dezvoltarea societății civile.

Dincolo de aspectul contabil și fiscal, sponsorizarea reprezintă astăzi o punte între sectorul privat și organizațiile care desfășoară activități de interes public, de la educație și sănătate până la cultură, sport și asistență socială. Modificările legislative introduse în Codul fiscal au consolidat această direcție, oferind contribuabililor posibilitatea nu doar de a efectua sponsorizări directe, ci și de a redirecționa partea neutilizată din plafonul fiscal aferent sponsorizărilor.

La prima vedere, discuția pare una strict tehnică. Cheltuielile cu sponsorizarea sunt considerate nedeductibile la calculul rezultatului fiscal, însă contribuabilul poate scădea din impozitul pe profit datorat sumele aferente sponsorizărilor efectuate, în limita valorii minime dintre 0,75% din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit datorat. În realitate însă, în spatele acestor procente și formule fiscale se află un mecanism cu un impact social considerabil.

Legislația fiscală a ales să încurajeze implicarea companiilor în susținerea activităților nonprofit prin renunțarea la o parte din veniturile fiscale care ar fi ajuns la buget. Practic, o parte din impozitul datorat poate fi direcționată către organizații care desfășoară activități de interes comunitar. Astfel, contribuabilul nu beneficiază de o reducere a costului sponsorizării, ci primește posibilitatea de a decide destinația unei părți din impozitul pe care oricum îl datorează statului.

Acest mecanism are o semnificație aparte într-o perioadă în care organizațiile neguvernamentale și unitățile de cult se confruntă frecvent cu dificultăți de finanțare. De multe ori, proiecte valoroase din domeniul educației, sănătății sau protecției sociale depind de resurse financiare limitate și de capacitatea sponsorilor de a susține inițiativele respective. În acest context, facilitățile fiscale acordate sponsorizărilor devin un instrument de dezvoltare socială, nu doar o prevedere fiscală.

O noutate importantă a ultimilor ani este posibilitatea redirecționării sumelor neutilizate din plafonul de sponsorizare. În practică, există numeroase situații în care o societate comercială nu acordă sponsorizări în cursul anului fiscal sau acordă sponsorizări într-o valoare mai mică decât plafonul maxim permis de lege. Pentru a evita pierderea acestei oportunități, legislația permite contribuabilului să solicite organului fiscal redirecționarea diferenței către beneficiari eligibili.

Această soluție este una inteligentă atât din perspectiva fiscală, cât și socială. Pe de o parte, contribuabilul are posibilitatea să utilizeze integral beneficiul fiscal prevăzut de lege. Pe de altă parte, organizațiile nonprofit pot primi resurse suplimentare fără ca societatea să efectueze o plată directă din fondurile proprii. În esență, contribuabilul decide destinația unei părți din impozitul datorat, iar plata efectivă este realizată de organul fiscal.

Desigur, pentru a preveni eventualele abuzuri și pentru a asigura transparența mecanismului, legislația impune anumite condiții. Beneficiarii sponsorizărilor trebuie să fie înscriși în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale. Această cerință urmărește să ofere contribuabililor și autorităților fiscale garanția că fondurile ajung la organizații care îndeplinesc criteriile de eligibilitate stabilite de lege. Totodată, obligațiile declarative au fost consolidate prin introducerea declarațiilor informative privind beneficiarii sponsorizărilor și prin reglementarea procedurilor de regularizare în situația în care impozitul datorat este ulterior rectificat.

Din perspectiva companiilor, sponsorizarea nu mai este privită exclusiv ca o facilitate fiscală. Ea a devenit parte a strategiilor de responsabilitate socială corporativă și un element important al reputației organizaționale.

Investitorii, partenerii de afaceri și comunitățile locale acordă o atenție tot mai mare modului în care companiile se implică în proiecte sociale și în dezvoltarea comunităților în care activează. În acest sens, sponsorizarea reprezintă o investiție în capitalul social și în relația dintre mediul de afaceri și societate.

Există însă și o provocare. Multe societăți comerciale continuă să trateze sponsorizarea exclusiv ca pe o operațiune fiscală realizată în ultimele zile înainte de închiderea exercițiului financiar.

O abordare strategică ar presupune planificarea din timp a acestor acțiuni, identificarea proiectelor relevante și evaluarea impactului pe care finanțarea îl poate avea asupra comunității. O sponsorizare eficientă nu înseamnă doar respectarea unui plafon fiscal, ci și susținerea unor inițiative care produc schimbări reale și durabile.

În concluzie, regimul fiscal al sponsorizărilor demonstrează modul în care politica fiscală poate fi utilizată pentru atingerea unor obiective sociale. Posibilitatea scăderii sponsorizărilor din impozitul pe profit și, mai recent, mecanismul redirecționării sumelor neutilizate oferă contribuabililor instrumente concrete pentru a susține activități de interes public.

Dincolo de cifre, procente și declarații fiscale, esența acestor reglementări constă în încurajarea solidarității și a implicării mediului de afaceri în viața comunității. Într-o societate modernă, în care dezvoltarea economică și responsabilitatea socială trebuie să meargă împreună, sponsorizarea rămâne una dintre cele mai eficiente forme prin care companiile pot transforma o obligație fiscală într-o contribuție cu impact real asupra oamenilor și comunităților.

I. Ce prevede în principal Legea sponsorizării (Legea nr. 32/1994)

1. Scopul și obiectul legii

Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea reglementează cadrul juridic în care persoanele fizice și juridice pot susține activități de interes public sau fără scop lucrativ prin acordarea de bunuri materiale ori mijloace financiare. Legea stabilește condițiile în care se realizează sponsorizarea și mecenatul, drepturile și obligațiile părților implicate, precum și beneficiarii care pot primi astfel de sprijin.

2. Definiția sponsorizării și a mecenatului

Potrivit legii, sponsorizarea reprezintă actul juridic prin care două persoane convin asupra transferului dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susținerea unor activități fără scop lucrativ desfășurate de beneficiar.

Contractul de sponsorizare trebuie încheiat în formă scrisă și trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: 

• obiectul sponsorizării;
• valoarea sponsorizării;
• durata acesteia;
• drepturile și obligațiile părților.

Legea reglementează și mecenatul, definit ca un act de liberalitate prin care o persoană fizică sau juridică transferă, fără obligație de contraprestație, bunuri materiale sau mijloace financiare către o persoană fizică, în scop filantropic și umanitar, pentru activități culturale, artistice, medico-sanitare sau de cercetare științifică. Actul de mecenat trebuie încheiat în formă autentică.

În cazul sponsorizărilor sau al actelor de mecenat constând în bunuri materiale, acestea trebuie evaluate la valoarea lor reală din momentul predării către beneficiar.

3. Cine poate fi sponsor

Sponsor poate fi orice persoană fizică sau juridică, din România sau din străinătate, care efectuează o sponsorizare în condițiile legii.
Persoanele fizice și juridice din România nu pot efectua activități de sponsorizare sau mecenat din fonduri provenite de la bugetul public.

De asemenea, instituțiile și autoritățile publice, societățile cu capital majoritar de stat și regiile autonome nu pot sponsoriza persoane fizice autorizate, asociații familiale sau societăți comerciale cu capital privat.

4. Beneficiarii sponsorizării

Legea stabilește categoriile de beneficiari care pot primi sponsorizări. Printre acestea se numără:

• persoanele juridice fără scop lucrativ care desfășoară activități în domenii precum cultura, arta, educația, învățământul, cercetarea științifică, activitățile umanitare, religioase, filantropice, sportive, medico-sanitare, protecția mediului, asistența socială și protecția drepturilor omului;
• instituțiile și autoritățile publice care desfășoară activități în aceste domenii;
• emisiunile și programele de radio și televiziune;
• cărțile și publicațiile din domeniile prevăzute de lege;
• persoanele fizice cu domiciliul în România, a căror activitate într-un domeniu de interes public este recunoscută de o organizație fără scop lucrativ sau de o instituție publică de profil.

În ceea ce privește mecenatul, beneficiarul poate fi orice persoană fizică cu domiciliul în România care necesită sprijin în domeniile prevăzute de lege.

5. Publicitatea sponsorizării

Legea permite sponsorului și beneficiarului să aducă la cunoștința publicului existența sponsorizării prin promovarea numelui, mărcii sau imaginii sponsorului.

Totuși, această promovare trebuie realizată cu respectarea unor condiții:

• să nu afecteze activitatea sponsorizată;
• să respecte bunele moravuri și ordinea publică;
• să evidențieze clar caracterul de sponsorizare al acțiunii.

Anunțurile privind sponsorizarea trebuie comunicate gratuit de către beneficiar și formulate astfel încât publicul să înțeleagă natura relației dintre părți.

Un principiu important al legii este interzicerea transformării sponsorizării într-o formă de reclamă sau publicitate comercială. Astfel, sponsorul, beneficiarul sau mecena nu pot utiliza sponsorizarea pentru promovarea comercială directă sau indirectă a propriilor produse, servicii ori activități.

6. Situații în care facilitățile legale nu se aplică

Legea prevede anumite situații în care facilitățile asociate sponsorizării și mecenatului nu se acordă. Acestea includ:

• sponsorizarea reciprocă între persoane fizice sau juridice;
• sponsorizările efectuate între rude sau afini până la gradul al IV-lea inclusiv;
• sponsorizarea unei organizații fără scop lucrativ de către o persoană juridică ce o conduce sau o controlează direct. Aceleași restricții se aplică și în cazul actelor de mecenat.

7. Regimul fiscal

Legea consacră principiul acordării unor facilități fiscale pentru persoanele care efectuează sponsorizări în domeniile prevăzute de actul normativ. Regimul fiscal concret a fost modificat de-a lungul timpului prin legislația fiscală ulterioară, în special prin Codul fiscal.

În prezent, acordarea avantajelor fiscale pentru sponsorizări se realizează în condițiile și limitele prevăzute de legislația fiscală în vigoare, iar contribuabilii trebuie să respecte atât prevederile Legii nr. 32/1994, cât și normele fiscale aplicabile.

8. Importanța legii

Legea nr. 32/1994 reprezintă principalul act normativ care reglementează sponsorizarea și mecenatul în România. Prin prevederile sale, legea încurajează implicarea persoanelor fizice și juridice în susținerea activităților de interes public și a organizațiilor fără scop lucrativ, contribuind la dezvoltarea domeniilor culturale, educaționale, sociale, sportive, științifice și umanitare.

Totodată, legea asigură transparența relațiilor dintre sponsori și beneficiari, stabilește reguli clare privind publicitatea sponsorizării și previne utilizarea abuzivă a sponsorizării ca instrument de promovare comercială.

II. Tratamentul contabil și fiscal al operațiunilor de sponsorizare

Tratamentul contabil al sponsorizărilor în România depinde de perspectiva din care privești operațiunea:

• Entitatea care acordă sponsorizarea (sponsorul);
• Entitatea care primește sponsorizarea (beneficiarul).

1. La sponsor (entitatea care acordă sponsorizarea)

Sponsorizarea este reglementată de Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea.

Înregistrarea contabilă

• Dacă sponsorizarea se acordă în bani:

Dacă sponsorizarea se acordă în bunuri:

• Scoaterea din gestiune a bunurilor:

• Dacă bunurile sunt active fixe:

• Și se înregistrează amortizarea cumulată:

Tratament fiscal

Cheltuiala cu sponsorizarea:

• nu este deductibilă fiscal la calculul impozitului pe profit;
• însă poate genera o reducere a impozitului pe profit în anumite limite prevăzute de Codul fiscal al României.

Pentru plătitorii de impozit pe profit, sponsorizarea se scade din impozitul datorat în limita minimului dintre:

• 0,75% din cifra de afaceri;
• 20% din impozitul pe profit datorat.

2. La beneficiar (entitatea care primește sponsorizarea)

Sponsorizare în bani

• La încasare:

sau alte conturi de venit utilizate conform politicilor contabile și reglementărilor aplicabile entității (ONG, asociație, fundație etc.).

Sponsorizare în bunuri

• La primirea bunurilor:

în funcție de natura bunurilor primite

• Dacă se primește un mijloc fix:

iar ulterior, venitul se reia treptat, pe măsura amortizării, conform reglementărilor contabile aplicabile

TVA

La sponsor

Acordarea unei sponsorizări în bani nu intră în sfera TVA.

Pentru sponsorizarea în bunuri, pot exista obligații privind ajustarea sau colectarea TVA, în funcție de:

• natura bunurilor;
• valoarea bunurilor;
• dreptul de deducere exercitat la achiziție.

Potrivit normelor metodologice date în aplicarea art. 270 alin. (8) lit. c) din Codul fiscal, bunurile acordate gratuit în cadrul acțiunilor de sponsorizare sau mecenat nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală în cursul unui an calendaristic se încadrează în limita a 3 la mie din cifra de afaceri constituită din operațiuni taxabile, scutite cu sau fără drept de deducere, precum și din operațiuni pentru care locul livrării/prestării este considerat a fi în străinătate, potrivit prevederilor art. 275 și 278 din Codul fiscal.

Tratamentul TVA trebuie analizat de la caz la caz, conform prevederilor din Codul fiscal al României.

Exemplu practic

O societate acordă unei asociații o sponsorizare de 10.000 lei prin transfer bancar.

• La sponsor:

La calculul impozitului pe profit:

− cheltuiala este nedeductibilă;
− societatea verifică dacă poate scădea suma din impozitul pe profit în limitele legale.

• La beneficiar:

Important!

În cazul sponsorizărilor efectuate către entități persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unități de cult, sumele aferente acestora se scad din impozitul pe profit datorat, în limitele prevăzute de Codul fiscal, doar dacă beneficiarul sponsorizării este înscris, la data încheierii contractului, în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

III. Declarația 107 privind beneficiarii sponsorizărilor

Cine depune Formularul 107?

Contribuabilii plătitori de impozit pe profit care au acordat:

• sponsorizări;
• acte de mecenat;
• bunuri, servicii sau mijloace financiare către UNICEF ori alte organizații internaționale eligibile. Inclusiv contribuabilii care datorează impozit pe profit la nivelul impozitului minim pe cifra de afaceri.

Termen de depunere

Până la termenul de depunere a declarației anuale de impozit pe profit (formularul 101).

Cum se depune?

Exclusiv electronic, prin programul de asistență ANAF și mijloace electronice de transmitere la distanță.

Ce conține formularul?

Secțiunea A – Datele contribuabilului

Se completează:

• CUI/CIF;
• denumirea societății;
• adresa domiciliului fiscal.

Secțiunea B – Beneficiarii sponsorizărilor/mecenatului

Pentru fiecare beneficiar se completează:

Anexa formularului

Se completează doar dacă există sponsorizări reportate dinainte de 2018 (sau înainte de anul fiscal modificat început în 2018) care nu mai pot fi individualizate pe fiecare beneficiar.

IV. Posibilitatea de redirecționare a impozitului pe profit – Formularul 177

Cine depune formularul 177?

Contribuabilii plătitori de impozit pe profit care doresc să redirecționeze impozitul către beneficiari eligibili.

În cazul grupurilor fiscale, formularul este depus de persoana juridică responsabilă a grupului.

Cum se depune?

• exclusiv online, prin mijloace electronice de transmitere la distanță;
• la organul fiscal competent (ANAF).

Termen de depunere

Până la termenul de depunere a declarației anuale de impozit pe profit pentru anul respectiv.

Ce informații se completează?

Secțiunea I – Datele contribuabilului

• CIF-ul societății;
• denumirea;
• adresa domiciliului fiscal.

Secțiunea II – Redirecționarea impozitului

Pentru fiecare beneficiar se completează o secțiune distinctă cu:

• denumirea beneficiarului;
• CIF-ul beneficiarului;
• contul IBAN;
• adresa;
• numărul și data contractului de sponsorizare/mecenat;
• suma solicitată pentru redirecționare.

Beneficiarii pot fi:

• ONG-uri și unități de cult;
• alți beneficiari prevăzuți de lege;
• persoane fizice beneficiare ale unui act de mecenat;
• UNICEF sau alte organizații internaționale eligibile.

Rectificarea formularului

Există două situații:

• cerere rectificativă – la inițiativa contribuabilului;
• cerere rectificativă ca urmare a unei notificări primite de la ANAF.

Termene

• maximum 45 de zile de la termenul legal de exercitare a opțiunii de redirecționare; sau
• 15 zile de la primirea notificării ANAF.

Acordul pentru informarea beneficiarului

Societatea poate bifa opțiunea prin care ANAF comunică beneficiarului:

• suma redirecționată;
• denumirea contribuabilului;
• codul de identificare fiscală a contribuabilului.

Studii de caz

1. Documente sponsorizare

Speță:

Dacă se face un contract de sponsorizare în bunuri, trebuie întocmită factură către mănăstirea beneficiară sau este suficient un proces-verbal de predare-primire?

Soluție fiscal-contabilă:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 32/1994, sponsorizarea este actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susținerea unor activități fără scop lucrativ.

Pentru acordarea unei sponsorizări se încheie contractul de sponsorizare.
Pentru predarea unor bunuri materiale se întocmește avizul de însoțire a mărfurilor, pe care se menționează că nu este necesară întocmirea facturii.

Predarea bunurilor se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire.
Nu se întocmește factură, nefiind o vânzare de bunuri pentru care se colectează TVA.

În cazul în care obiectul sponsorizării îl reprezintă unul sau mai multe bunuri materiale, acestea vor fi evaluate la valoarea justă din momentul predării către beneficiar prin actul juridic încheiat (contractul de sponsorizare).

Reflectarea în contabilitate a sponsorizării

• Achiziția:

• Înregistrarea ieșirii din gestiune a bunurilor acordate ca sponsorizare:

În ceea ce privește TVA

Conform art. 270 alin. (8) lit. c) din Codul fiscal, nu constituie livrare de bunuri acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare.

Potrivit normelor metodologice date în aplicarea art. 270 alin. (8) lit. c) din Codul fiscal, bunurile acordate gratuit în cadrul acțiunilor de sponsorizare sau mecenat nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală în cursul unui an calendaristic se încadrează în limita a 3 la mie din cifra de afaceri constituită din operațiuni taxabile, scutite cu sau fără drept de deducere, precum și din operațiuni pentru care locul livrării/prestării este considerat a fi în străinătate, potrivit prevederilor art. 275 și 278 din Codul fiscal.

Încadrarea în plafon se determină pe baza datelor raportate prin deconturile de taxă depuse pentru un an calendaristic.

Depășirea plafonului constituie livrare de bunuri cu plată, respectiv se colectează taxa. Taxa colectată aferentă depășirii se include în decontul întocmit pentru ultima perioadă fiscală a anului respectiv.

TVA colectată aferentă depășirii se calculează și se include la rubrica de regularizări din decontul de taxă întocmit pentru ultima perioadă fiscală a anului respectiv.

• TVA aferentă sumei ce depășește 3 la mie din cifra de afaceri se înregistrează ca TVA colectată prin articolul contabil:

2. Sponsorizarea efectuată între persoane afiliate

Speță:

Avem următoarea situație și dorim să știm care este tratamentul legal și fiscal corect privind o sponsorizare. Există două societăți comerciale, societatea A și societatea B, ambele plătitoare de impozit pe profit, care doresc să sponsorizeze o asociație înscrisă în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Situația persoanelor implicate este următoarea:

Președintele asociației este acționar majoritar în societatea B.

Cei doi membri ai asociației sunt acționari în societatea A, astfel:

• unul deține 53% din societatea A și este soția președintelui asociației, respectiv soția acționarului majoritar din societatea B;
• celălalt membru deține 10% din societatea A.

Având în vedere aceste legături între asociație și cele două societăți, vă rugăm să ne ajutați cu un punct de vedere privind următoarele aspecte:

Este legal ca asociația să primească sponsorizări de la societățile A și B, ținând cont de relațiile de afiliere dintre persoanele implicate?
Există prevederi legale care interzic sponsorizarea în această situație?

În cazul în care sponsorizarea este permisă, pot societățile A și B să beneficieze de facilitatea fiscală privind scăderea sponsorizării din impozitul pe profit, conform Codului fiscal, sau există riscul ca această facilitate să nu fie acordată?

3. Redirecționare prin F177

Speță:

O societate plătitoare de impozit pe profit și TVA are de plată la finalul anului 2025 un impozit pe profit în valoare de 76.327 lei, cu o bonificație calculată de 9.159 lei, rezultând un impozit final de 67.168 lei. În luna decembrie, societatea a acordat o sponsorizare în valoare de 5.000 lei, pe bază de contract, plătită din contul bancar al societății. La calculul impozitului pe profit nu s-a ținut cont de această sponsorizare, nici în Declarația 101.

Aceasta apare doar ca o cheltuială deductibilă de 5.000 lei. În SAGA, câmpul „Cheltuieli cu sponsorizări deductibile” (din ecranul de impozit pe profit) ia în calcul doar sumele din contul 6582, iar această sponsorizare a fost înregistrată în contul 6584.

1. În acest caz, se mai depune Declarația 107? Cum trebuie completată suma în declarație: valoarea sponsorizării = 5.000 lei, iar suma dedusă = 0 lei?

2. Societatea dorește să redirecționeze prin Declarația 177 o sumă reprezentând 20% din impozitul pe profit.

1. La ce valoare se calculează cei 20% (având în vedere că limita de 0,75% din cifra de afaceri este mult mai mare): la 76.327 lei sau la 67.168 lei?
2. Se ține cont de sponsorizarea de 5.000 lei acordată anterior? Dacă da, aceasta se completează la câmpul „Suma redirecționată prin formularele 177 depuse anterior (lei)” sau se scade pur și simplu din suma maximă ce poate fi redirecționată?

Mențiune:

Programul SAGA calculează, la generarea declarației, o sumă maximă care poate fi redirecționată de 15.265 lei, însă nu ține cont de sponsorizarea de 5.000 lei.

Soluție fiscal-contabilă:

1. În cazul în care suma de 5.000 lei, reprezentând o sponsorizare, nu a fost luată în considerare la stabilirea corectă a rezultatului fiscal, trebuie să întocmiți D101 rectificativă.

Considerați suma de 5.000 lei inițial nedeductibilă și, ulterior, o deduceți din calculul impozitului pe profit datorat, conform art. 25 alin. (4) lit. i) din Codul fiscal.

Depuneți D107 cu suma corectă.

Suma corectă ce se are în vedere pentru redirecționarea prin F177 este 67.168 lei, conform O.M.F.P. nr. 3.562/2024. Această sumă trebuie recalculată ca urmare a reconsiderării sumei de 5.000 lei ca fiind cheltuială nedeductibilă fiscal și dedusă din impozitul pe profit datorat.

Întocmiți registrul de evidență fiscală manual.

2. Pentru stabilirea limitei impozitului pe profit prevăzute la art. 25 alin. (4) lit. i) pct. 2 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, se va avea în vedere și scăderea din acesta a sumelor aferente creditului fiscal și a impozitului pe profit scutit/redus, în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.386/2016 pentru aprobarea modelului și conținutului formularelor 101 „Declarație privind impozitul pe profit” și 120 „Decont privind accizele”, cu modificările și completările ulterioare.

În cazul în care nu doriți să depuneți D101 rectificativă, trebuie să respectați algoritmul SAGA, deoarece nici tratarea sumei de 5.000 lei ca fiind deductibilă la calculul profitului fiscal nu este corectă, deoarece, conform art. 25 alin. (4) lit. i) din Codul fiscal, aceasta trebuie considerată nedeductibilă.