❖ Actualizări privind plafonul de TVA și Cererea de înregistrare fiscală

A fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 132 din 18 februarie 2026, Ordinul nr. 58/277/C/2026, prin care se modifică și se completează Ordinul președintelui ANAF și al ministrului justiției nr. 2.509/5.672/C/2022 privind modelul și conținutul formularului „Cerere de înregistrare fiscală”, precum și instrucțiunile de completare.

De ce a fost emis acest ordin?

Ordinul a apărut ca urmare a modificărilor aduse Codului fiscal prin O.G. nr. 22/2025, cu privire la înregistrarea în scopuri de TVA.

Principalele schimbări din Codul fiscal care au determinat modificarea formularului sunt:

1. Modificarea modului de calcul al cifrei de afaceri pentru regimul special de scutire (întreprinderi mici)

Cifra de afaceri care se ia în calcul pentru aplicarea regimului special de scutire pentru întreprinderi mici va include doar operațiunile care au locul în România.

Au fost eliminate din calcul:

• operațiunile rezultate din activități economice pentru care locul livrării sau prestării este considerat a fi în străinătate, dacă taxa ar fi fost deductibilă în situația în care operațiunile ar fi fost realizate în România.

Cu alte cuvinte, pentru stabilirea plafonului de TVA se iau în calcul doar operațiunile cu locul în România.

2. Obligația de înregistrare în scopuri de TVA

Persoana impozabilă este obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA doar dacă cifra de afaceri depășește plafonul de scutire.
Anterior, obligația intervenea atunci când cifra de afaceri atingea sau depășea plafonul de scutire.

Înregistrarea în scopuri de TVA la ONRC

Persoanele impozabile pot solicita înregistrarea în scopuri de TVA chiar de la momentul înregistrării în registrul comerțului, potrivit art. 316 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.

Pentru aceasta, se completează rubricile destinate TVA din formularul „Cerere de înregistrare fiscală”.

Modificări în formularul depus la ONRC

Rândul 4.1 – Estimarea cifrei de afaceri
Se estimează cifra de afaceri pe care contribuabilul preconizează să o realizeze în perioada rămasă până la sfârșitul anului calendaristic.

Această cifră de afaceri este formată din:

• valoarea totală a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii efectuate într-un an calendaristic (operațiuni taxabile sau care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere),
• operațiuni scutite cu drept de deducere,
• operațiuni scutite fără drept de deducere prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. a), b), e) și f) din Codul fiscal, dacă nu sunt accesorii activității principale,
• cu condiția ca toate aceste operațiuni să aibă locul în România. Rândul 4.2 – Aplicarea regimului normal de TVA

Rândul 4.2 se modifică și va avea următorul conținut:

Se marchează cu „X” în cazul contribuabililor care solicită aplicarea regimului normal de TVA, estimând o cifră de afaceri mai mare decât plafonul de scutire prevăzut la art. 310 alin. (1) din Codul fiscal.

Important!
Momentul de la care este valabilă înregistrarea în scopuri de TVA

Rândul „Atenție!” a fost modificat.

Noua regulă:

Înregistrarea în scopuri de TVA se consideră valabilă, potrivit reglementărilor legale, începând cu data înregistrării persoanei impozabile în registrul comerțului.

Anterior, pentru persoanele care solicitau simultan înregistrarea în registrul comerțului și înregistrarea în scopuri de TVA, înregistrarea în scopuri de TVA devenea valabilă de la data comunicării certificatului de înregistrare în scopuri de TVA.

Concluzie

Modificările vizează în special:

• modul de calcul al cifrei de afaceri relevante pentru plafonul de TVA (se iau în calcul doar operațiunile cu locul în România),
• momentul obligației de înregistrare (doar la depășirea plafonului),
• clarificarea estimării cifrei de afaceri în formular,
• stabilirea expresă a momentului de la care înregistrarea în scopuri de TVA produce efecte.

❖ Modificări priind sistemul RO e-TVA (O.U.G. nr. 70/2024)

Nu se vor mai transmite notificări de conformare RO e-TVA, având în vedere că, prin punerea la dispoziția persoanelor impozabile a decontului precompletat, notificarea acestora cu privire la identificarea unor diferențe devine redundantă.

De asemenea, se abrogă prevederile art. 8 referitoare la selectarea persoanelor impozabile ce urmează a fi supuse inspecției fiscale, cercetării documentare sau controlului antifraudă, întrucât aceste prevederi conduc la o dublă reglementare, selecția contribuabililor pe baza analizei de risc fiind deja prevăzută de Codul de procedură fiscală.

❖ ANAF actualizează decontul e-TVA după schimbarea cotelor

Ordinul ANAF nr. 409/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 259 din 1 aprilie 2026, aduce modificări formularului „Decontul precompletat RO e-TVA”, în linie cu noile cote de TVA aplicabile.

Modificările sunt determinate de schimbările legislative privind TVA Începând cu 1 august 2025:

• cota standard de TVA a crescut de la 19% la 21%
• a fost introdusă o cotă redusă de 11%

Pentru anumite livrări (locuințe și clădiri către primării):

• se aplică cota de 9% până la 31 iulie 2026, în baza unor reguli tranzitorii

Aceste modificări au dus deja la actualizarea formularului 300 – Decontul de TVA, iar acum este adaptat și formularul e-TVA.

Ce se modifică concret?

• Se actualizează structura formularului: „Decont precompletat RO e-TVA”
• Se elimină: rândurile corespunzătoare vechilor cote de TVA
• Formularul este aliniat:
  • cu noul model al decontului 300
  • și cu noile cote de TVA în vigoare

❖ Actualizări priind soluționarea deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare

Ordinul nr. 506/2026 pentru modificarea și completarea Ordinului președintelui ANAF nr. 352/2022 a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 338 din 28 aprilie 2026.

Actul normativ vizează actualizarea procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, precum și modificarea formularului utilizat pentru emiterea deciziei de rambursare.

De ce a apărut acest ordin?

Prin O.P.A.N.A.F. nr. 352/2022 a fost aprobată Procedura de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare.

Conform acestei proceduri, persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care solicită rambursarea soldului sumei negative de TVA pot beneficia de rambursare fără efectuarea unei inspecții fiscale anticipate, dacă nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 169 alin. (2) sau (3) din Codul de procedură fiscală.

De asemenea, în cazul în care, în urma unei inspecții fiscale anticipate, nu se constată diferențe față de suma solicitată la rambursare, decizia de rambursare a TVA se întocmește de compartimentul de specialitate și se semnează de conducătorul unității fiscale.

Ce prevede?

Noul ordin aduce modificări atât asupra procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, cât și asupra formularului Deciziei de rambursare a TVA.

O modificare importantă vizează circuitul de aprobare a deciziei de rambursare în cazul anumitor unități fiscale.

Astfel, pentru unitățile fiscale municipale, orășenești și comunale, decizia de rambursare se transmite, însoțită de decontul de TVA și de documentația aferentă soluționării, către șeful administrației județene a finanțelor publice în subordinea căreia funcționează unitatea fiscală respectivă, pentru semnare.

Studii de caz

1. Achiziție servicii de consultanță parc fotovoltaic. TVA

Speță:

O societate din România (A), înregistrată în scopuri de TVA, a încheiat un contract de consultanță pentru un parc fotovoltaic cu o altă societate din România (B), plătitoare de TVA, aceasta din urmă fiind beneficiarul. Între timp, societatea beneficiară a anunțat că urmează să fie preluată de o altă societate din Turcia. În vederea preluării, s-a stabilit ca, înainte de achiziție, societatea din Turcia să plătească toate datoriile societății B, inclusiv contravaloarea serviciilor prestate de societatea A. Plata se va face în euro de către o entitate din Turcia.

În acest caz, care sunt obligațiile din perspectiva TVA și care este temeiul legal?

Soluție fiscal-contabilă:

Datorită complexității echipamentelor și a lucrărilor necesare montării/asamblării acestora într-o structură fixă pe un anumit teren, alocat strict în acest scop, se poate considera că serviciile respective sunt legate direct de un bun imobil. În acest caz, locul prestării serviciilor legate direct de un bun imobil se consideră a fi locul unde acel parc fotovoltaic urmează a fi edificat, conform serviciilor de consultanță și a proiectului întocmit în acest scop. Însuși terenul pe care urmează a fi edificat parcul fotovoltaic este tratat drept un bun imobil. Panourile fotovoltaice reprezintă echipamente cu ajutorul cărora se obține energia electrică, dar aceste echipamente devin bunuri imobile din momentul fixării acestora într-o structură metalică necesară susținerii panourilor fotovoltaice, structură montată, la rândul ei, pe o platformă betonată, pe un teren împrejmuit, alocat strict parcului fotovoltaic.

Astfel, în baza acestor argumente, consider că serviciile de consultanță, pregătitoare pentru edificarea unui parc fotovoltaic adaptat terenului alocat și poziției geografice prestabilite de către beneficiarul B-RO reprezintă servicii legate direct de un bun imobil, caz în care sunt aplicabile prevederile excepției de la regula generală de la art. 278 alin. (2), excepție reglementată prin art. 278 alin. (4) lit. a), conform căreia locul prestării este locul unde este amplasat bunul imobil asupra căruia se efectuează lucrări de construcții-montaj.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2) și (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:
a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, respectiv servicii de pregătire și coordonare a lucrărilor de construcții, precum serviciile prestate de arhitecți și de societățile care asigură supravegherea pe șantier;

Astfel, excepția prevalează regula generală de taxare de la art. 278 alin. (2), aspect reglementat în mod expres la pct. 15 alin. (1) din normele de aplicare ale acestui articol:

„15. (1) Regulile prevăzute la art. 278 alin. (2) sau (3) din Codul fiscal se aplică numai în situația în care serviciile nu se pot încadra în niciuna dintre excepțiile prevăzute la art. 278 alin.

(4) - (7) din Codul fiscal. Dacă serviciile pot fi încadrate în una dintre excepțiile prevăzute la art. 278 alin. (4) - (7) din Codul fiscal, întotdeauna excepția prevalează, nemaifiind aplicabile regulile generale stabilite la art. 278 alin. (2) și (3) din Codul fiscal.”

Pentru a argumenta faptul că serviciile respective pot fi legate de un bun imobil din Franța, în situația în care echipamentele sunt montate/instalate/puse în funcțiune într-o hală de producție din Franța, cu caracter permanent, am în vedere prevederile pct. 16 alin. (2) și alin. (3) din normele de aplicare ale excepției de la art. 278 alin. (4) lit. a).

Prin alin. (2) de la pct. 16 se prevede că:

„Serviciile legate de bunuri imobile prevăzute la art. 278 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal includ numai acele servicii care au o legătură suficient de directă cu bunul imobil în cauză. Serviciile sunt considerate ca având o legătură suficient de directă cu bunul imobil în următoarele cazuri:

1. sunt derivate dintr-un bun imobil, iar respectivul bun imobil este un element constitutiv al serviciului și este central și esențial pentru serviciile prestate;

2. sunt furnizate în beneficiul unui bun imobil sau vizează un bun imobil și au drept obiectiv modificarea caracteristicilor fizice sau a statutului juridic al respectivului bun.”

La facturarea acestor servicii, prestatorul A-RO trebuie să aibă în vedere locul unde urmează a fi edificat acel parc fotovoltaic, caz în care:

• colectează TVA 21%, dacă acel parc urmează a fi edificat în România;
• consideră serviciul neimpozabil în România, dacă acel parc urmează a fi edificat de către B-RO în afara teritoriului României.

Astfel, nu este relevant faptul că beneficiar al serviciilor de consultanță este societatea B-RO, relevant fiind locul unde vor fi utilizate serviciile de consultanță legate direct de acel bun imobil.

Totuși, această excepție de la art. 278 alin. (4) lit. a) nu se aplică în situația în care serviciile de consultanță au un caracter general, fără a se cunoaște terenul (zona geografică, inclusiv condițiile climatice) unde parcul va fi edificat. În acest caz, se aplică regula generală de la art. 278 alin. (2), conform căreia locul prestării se consideră a fi locul unde beneficiarul își are sediul activității economice, caz în care serviciile sunt taxabile în România prin colectarea TVA 21%, deoarece beneficiarul B-RO este din România. În acest caz sunt aplicabile prevederile pct. 16 alin. (4) lit. a):

„(4) Alin. (2) nu se aplică pentru următoarele:

1. elaborarea de planuri pentru o clădire sau părți ale unei construcții, dacă aceasta nu este destinată să fie edificată pe un anumit lot de teren.”

În fiecare dintre cele două situații posibile (servicii de consultanță personalizate, ce vor fi utile edificării parcului pe un teren cunoscut de beneficiar la momentul încheierii contractului, respectiv servicii de consultanță cu caracter general, ce pot fi utile indiferent de terenul pe care acel parc va fi edificat), aplicarea tratamentului fiscal din perspectiva TVA nu este condiționată de locul unde este stabilită persoana impozabilă care va deconta contravaloarea serviciilor de consultanță (C-T).

Regula generală sau excepția de la aceasta se aplică chiar dacă societatea din Turcia (C-T) își asumă responsabilitatea decontării contravalorii serviciilor de consultanță contractate de B-RO în relația juridică cu A-RO și facturate de A-RO pe numele lui B-RO. Practic, sumele decontate/plătite de C-T nu intră în baza de impozitare a TVA, fiind aplicabile prevederile art. 286 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal:

„(4) Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:
(…)
e) sumele achitate de o persoană impozabilă în numele și în contul altei persoane și care apoi se decontează acesteia.”

Aceste prevederi se completează cu cele de la pct. 30 alin. (3):

„(3) În sensul art. 286 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, sumele achitate de o persoană impozabilă în numele și în contul altei persoane impozabile reprezintă sumele achitate de o persoană impozabilă pentru facturi emise de diverși furnizori/prestatori pe numele altei persoane și care apoi sunt recuperate de cel care le achită de la beneficiar. Persoana care achită sume în numele și în contul altei persoane nu primește facturi pe numele său și nici nu emite facturi pe numele său.”

Pentru acceptarea de către A-RO a plăților ce urmează a fi efectuate de C-T în numele lui B-RO, în vederea stingerii obligației de plată a sumelor facturate de A-RO pe numele lui B-RO, consider că trebuie încheiat un act adițional cu privire la modalitatea de decontare a serviciilor facturate de A-RO, act adițional ce trebuie prezentat și băncii prin intermediul căreia se va efectua încasarea în valută.

2. Bilete de acces pentru conferințe organizate pe teritoriul altor state. Tratament TVA

Speță:

O societate din România a organizat o rețea de membri pentru o profesie liberală, care provin din diverse țări și pentru care organizează periodic conferințe sau alte evenimente (fizice), atât în locații din alte state UE, cât și non-UE. Membrii au diverse niveluri de abonamente, pe care le plătesc pentru apartenența la această rețea și pentru care primesc diverse avantaje, printre care și bilete la aceste evenimente.

Biletele pot fi tratate ca accesorii în acest caz? Există un prag valoric orientativ până la care este în regulă să fie considerate accesorii și peste care să fie necesară aplicarea tratamentului separat din punct de vedere al TVA?

Separat de această dilemă, mai este cea a tratamentului din punct de vedere al TVA pentru biletele de acces la aceste evenimente pentru non-membri. Pentru B2B, trebuie analizat în fiecare stat dacă a fost transpusă regula de simplificare din Directivă, conform căreia, pentru servicii care au locul prestării în statul respectiv, se aplică taxarea inversă dacă furnizorul nu este înregistrat acolo (așa cum este prevăzut la art. 307 din Codul fiscal)?

Dacă nu este transpusă, unica soluție rămâne înregistrarea locală; este corect sau există o altă metodă prin care poate fi simplificată povara administrativă? Iar pentru B2C, nu este clar dacă este aplicabil sistemul OSS. Până în 2021 era aplicabil doar pentru servicii electronice și bunuri la distanță; începând cu iulie 2021 s-a extins și pentru evenimente? Acest aspect ar simplifica semnificativ situația față de obligația de înregistrare în fiecare țară.

Soluție fiscal-contabilă:

Cadrul legal: pct. 23 alin. (1) din Normele metodologice date în aplicarea art. 280 Cod fiscal:

23. (1) Pentru a determina regimul de impozitare aplicabil pentru operațiunile impozabile, conform prevederilor art. 280 alin. (4) din Codul fiscal, trebuie determinate:

1. 1. natura operațiunii, respectiv dacă este o livrare de bunuri sau o prestare de servicii;

1. 2. în cazul în care furnizorul/prestatorul realizează mai multe livrări/prestări către clientul său, în cadrul aceluiași contract sau aceleiași tranzacții, trebuie să se determine dacă există o operațiune principală și alte operațiuni accesorii sau dacă fiecare operațiune poate fi considerată independentă. O livrare/prestare trebuie să fie considerată ca accesorie unei livrări/prestări principale dacă nu constituie pentru client un scop în sine, ci un mijloc de a beneficia în cele mai bune condiții de livrarea/prestarea principală realizată de furnizor/prestator. Operațiunile accesorii beneficiază de tratamentul fiscal al operațiunii principale referitoare, printre altele, la locul livrării/prestării, cotele, scutirile, ca și livrarea/prestarea de care sunt legate. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție în cauza C-349/96 Card Protection Plan și în cauza C-463/16 Stadion Amsterdam CV;

   3. în cazul în care furnizorul/prestatorul realizează mai multe livrări/prestări către clientul său, în cadrul aceluiași contract sau aceleiași tranzacții, și nu se poate stabili o operațiune principală și alte operațiuni accesorii, fiecare dintre ele constituind pentru client un scop în sine, dar care sunt atât de legate între ele încât nu pot fi tratate ca tranzacții independente, se consideră că se efectuează o operațiune complexă unică.

Din analiza prevederilor legale de mai sus rezultă că nu există un prag valoric pentru cheltuieli accesorii, însă consider că biletele pentru accesul la evenimente pot fi tratate ca fiind operațiune accesorie dacă:

• nu reprezintă pentru client un scop în sine;
• este doar un mijloc de a beneficia mai bine de serviciul principal;
• economic, clientul cumpără apartenența la rețea, nu participarea la conferințe;
• nu există un preț distinct identificabil pentru evenimente;
• evenimentele sunt ocazionale și secundare în raport cu întregul pachet.

Ar putea fi considerat element distinct și tratat separat din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată dacă principalul avantaj ar fi chiar participarea la aceste evenimente, iar ponderea valorii economice a conferințelor în total pachet servicii este semnificativă.

Tratament fiscal TVA bilete de acces la evenimente

A. Relația B2B

Art. 278 alin. (6) lit. b Cod fiscal:

Prin excepție de la prevederile alin. (2), locul următoarelor servicii este considerat a fi:

2. locul în care evenimentele se desfășoară efectiv, pentru serviciile legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, științifice, educaționale, de divertisment sau alte evenimente similare, cum ar fi târgurile și expozițiile, precum și pentru serviciile auxiliare legate de acordarea acestui acces, altele decât cele la care prezența este virtuală, prestate unei persoane impozabile.

Prin urmare, operațiunea este impozabilă în statul în care se desfășoară evenimentul respectiv (conferința).

Conform art. 307 alin. (6) din Codul fiscal:

(6) În alte situații decât cele prevăzute la alin. (2) - (5), în cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2) și care nu este înregistrată în

3. Achiziție de servicii din SUA. Tratament fiscal TVA

Speță:

PFA, neplătitor de TVA, neînregistrat cu CIF TVA intracomunitar, efectuează o achiziție de servicii din SUA. Factura din SUA este emisă cu TVA, cu mențiunea „VAT - Romania (21%)”.

Ce obligații declarative am pentru această factură, din moment ce am plătit deja TVA la factură, așa cum este menționat pe factură? Trebuie să mai plătesc încă o dată TVA în România?

Soluție fiscal-contabilă:

Potrivit regulii generale de taxare prevăzute la art. 278 alin. (2) din Codul fiscal:

„Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acționează ca atare este locul unde respectiva persoană care primește serviciile își are stabilit sediul activității sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana își are sediul activității sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primește serviciile. În absența unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primește aceste servicii își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.”

Prin urmare, locul prestării serviciilor este în România, operațiunea fiind astfel impozabilă în România, persoana obligată la plata taxei fiind societatea din România, conform art. 307 alin. (2) din Codul fiscal:

„Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317, care este beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România conform art. 278 alin. (2) și care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 266 alin. (2) și care nu aplică regimul pentru micile întreprinderi în România prevăzut la art. 310^2, chiar dacă este înregistrată în România conform art. 316 alin. (4) sau (6).”

Se va determina TVA prin aplicarea cotei standard (21%) la valoarea facturii (fără TVA înscrisă în factura primită de la furnizor), care se va raporta în Declarația 301.

Nu se declară în D390, întrucât nu reprezintă achiziție intracomunitară de servicii.

4. Livrare cereale. Cotă și regim TVA

Speță:

Am nelămuriri privind TVA la vânzarea de cereale: grâu, orz, porumb, mazăre, fân și paie.

1. Livrări pe casa de marcat către persoane fizice

2. Livrări către persoane juridice, cu factură, pentru aceleași produse

3. Livrări către cei care au pământ în arendă, cu factură Ce TVA aplic?

Soluție fiscal-contabilă:

În cazul cerealelor, pentru aplicarea corectă a cotei de TVA, fie cota redusă de 11%, fie cota standard de 21%, trebuie să identificați cu prioritate codul NC în care se încadrează fiecare produs agricol, respectiv grâu, orz, porumb.

Codurile NC sunt:

NC 1001: grâu
NC 1003: orz
NC 1004: ovăz
NC 1005: porumb
NC 1008: triticale

De asemenea, trebuie stabilită destinația cerealelor: pentru consum uman și/sau animal sau pentru însămânțare.

La livrarea acestor tipuri de cereale se aplică cota redusă de 11% conform prevederilor art. 291 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal:
„(2) Cota redusă de 11% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:
(...)

2. livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, destinate consumului uman și animal, animale și păsări vii din specii domestice, ale căror coduri NC se stabilesc prin normele metodologice…”

Aceste prevederi se completează cu cele de la pct. 37 alin. (4) lit. k) din normele de aplicare:

„(4) Cota redusă de taxă de 11% prevăzută la art. 291 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal se aplică pe tot lanțul economic, de la producție până la vânzarea către consumatorul final, pentru livrarea bunurilor care se încadrează la următoarele coduri NC, indiferent de destinația acestora:
(...)

k) cereale care se încadrează la codurile NC 1001–1008, cu excepția celor destinate însămânțării…”

Astfel, cota redusă de 11% nu se aplică pentru cerealele destinate însămânțării.

Mazărea pentru boabe se încadrează în categoria leguminoaselor pentru care se aplică, de asemenea, cota redusă de 11%, conform pct. 37 alin. (4) lit. h):

„h) legume, plante, rădăcini și tuberculi alimentari, care se încadrează la codurile NC 0701–0714…”
Mazărea (Pisum sativum) face parte din grupa 0708 „legume – păstăi, curățate sau nu de păstăi”, cod NC 0708 10 00.

În cazul unui cumpărător persoană impozabilă, trebuie verificat dacă acesta:

• este sau nu înregistrat în scopuri de TVA în regim normal conform art. 316;
• are sau nu un cod valid de TVA la momentul faptului generator (data livrării) și al exigibilității TVA (data emiterii facturii).

În lipsa unui cod valid de TVA, nu se pot aplica măsurile de simplificare (taxarea inversă), fiind obligatorie aplicarea regimului normal de taxare prin colectarea TVA.

Aplicarea măsurilor de simplificare pentru livrările de cereale pe teritoriul României este reglementată de art. 331 alin. (2) lit. c):
„(2) Operațiunile pentru care se aplică taxarea inversă sunt:
(...)

3. livrarea de cereale și plante tehnice…”

Aceste prevederi sunt completate de pct. 109 alin. (7):
„1001 grâu și meslin, 1002 secară, 1003 orz, 1004 ovăz, 1005 porumb, 1008 triticale…”

Măsurile de simplificare se aplică:

• doar pentru livrările cu locul în România, nu pentru export sau livrări intracomunitare;
• numai dacă atât furnizorul, cât și beneficiarul sunt persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316.

Pentru livrarea paielor și fânului destinat alimentației animalelor se aplică, de asemenea, cota redusă de TVA de 11%, conform pct. 37 alin. (5) lit. a):

„a) semințe și fructe oleaginoase, semințe și fructe diverse, paie și pleavă de cereale brute…”

Codurile NC sunt:

• paie: NC 1213
• fân: NC 1214

Pentru fânul utilizat ca furaj, cota redusă de 11% este prevăzută la pct. 37 alin. (4) lit. m):

„m) semințe și fructe oleaginoase, semințe și fructe diverse, furaje…”

În concluzie, în fiecare dintre situațiile prezentate, prin factura emisă se aplică cota redusă de TVA de 11% dacă produsul se încadrează în codurile NC prevăzute de normele metodologice. În caz contrar, se aplică cota standard de TVA de 21%.

Referitor la regimul de TVA aplicat prin factură, acesta poate fi:

• regimul normal de taxare, cu colectarea TVA (11% sau 21%);
• regimul de taxare inversă, doar în cazul livrărilor de cereale către persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316.

Regimul normal sau regimul de taxare inversă se aplică și în cazul contractelor de arendă cu plată în natură a arendei.

De asemenea, în cazul autoturismelor achiziționate, trebuie verificat modul de deducere a TVA, respectiv dacă a fost aplicată limitarea integrală sau parțială (50%).

Conform art. 305 alin. (1) din Codul fiscal, ajustarea TVA se face pentru bunurile de capital atunci când se schimbă regimul de TVA al firmei. Perioada de ajustare este:

• 5 ani pentru echipamente și alte active corporale;
• 20 de ani pentru construcții și terenuri.

Ajustarea se calculează proporțional cu perioada rămasă din perioada de ajustare. De exemplu, dacă au rămas 2 ani din 5, se ajustează 2/5 din TVA dedusă la achiziție. Dacă perioada de ajustare a expirat, nu se mai efectuează ajustări.

Obiectele de inventar, odată date în folosință, nu fac obiectul ajustării la trecerea la regimul de neplătitor de TVA.

Suma TVA ajustată negativ, atât pentru stocuri, cât și pentru bunurile de capital, trebuie raportată prin ultimul decont de TVA (formular 300), la rândul 34 – „regularizări taxă dedusă”.

Până la data comunicării deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, persoana impozabilă este plătitoare de TVA și are obligația depunerii declarațiilor D300 și D394 pentru perioada respectivă.

Până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia ANAF privind ieșirea de la TVA, trebuie depus ultimul decont de TVA, care include toate ajustările necesare.

Pentru corectarea situației, societatea trebuie să depună declarația 307.

Potrivit OPANAF nr. 793/2016, declarația 307 este depusă de persoana impozabilă pentru care înregistrarea în scopuri de TVA a fost anulată conform art. 316 alin. (11) lit. a)–e), g) sau h), care a efectuat ajustări incorecte sau nu a efectuat ajustările aferente bunurilor de capital, conform normelor metodologice.

La momentul vânzării imobilului, indiferent dacă acesta este vândut către o persoană fizică sau juridică, factura se emite fără TVA, întrucât societatea are statut de neplătitor de TVA.

6. Rambursarea sumei negative a TVA. Procedura de urmat

Speță:

Care sunt procedurile de urmat pentru a solicita o rambursare de TVA și la ce trebuie să se aștepte firma în cauză?

Soluție fiscal-contabilă:

Conform art. 303 alin. (7)–(8) din Codul fiscal:

Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 316, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare. Prin excepție, soldul sumei negative de taxă pe valoarea adăugată înscris în decontul de taxă pe valoarea adăugată aferent perioadei fiscale anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței prevăzute de legislația în domeniu nu se preia în decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care s-a deschis procedura, caz în care debitorul este obligat să solicite rambursarea taxei prin corectarea decontului perioadei fiscale anterioare.

Persoanele impozabile pot renunța la cererea de rambursare pe baza unei notificări depuse la autoritățile fiscale, urmând să preia soldul sumei negative solicitat la rambursare în decontul aferent perioadei fiscale următoare depunerii notificării. Persoanele impozabile pot notifica organul fiscal în vederea renunțării la cererea de rambursare până la data comunicării deciziei de rambursare sau a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, după caz.

Prin urmare, primul pas în procedura de rambursare TVA este depunerea decontului de TVA prin bifarea casetei corespunzătoare din decont.

Procedura de soluționare de către organul fiscal a deconturilor cu sume negative de TVA este reglementată prin Ordinul ANAF nr. 352/2022 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare.

Se supun procedurii de soluționare numai deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare depuse în termenul legal de depunere.

Deconturile de TVA se verifică din punctul de vedere al corectitudinii completării, urmărindu-se dacă soldul sumei negative de TVA solicitate la rambursare coincide cu suma înregistrată în evidențele fiscale.

Dacă se constată diferențe între suma negativă de TVA solicitată la rambursare și suma înregistrată în evidențele organului fiscal, care pot fi corectate potrivit procedurii de corecție a erorilor materiale, compartimentul de specialitate notifică contribuabilul și aplică procedura în domeniu. Îndreptarea erorii materiale se face de organul fiscal din oficiu, dacă este posibil, sau pe baza documentației prezentate de persoana impozabilă.

După îndreptarea erorii materiale, decontul cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare se supune soluționării.

Deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, depuse în termenul legal, se soluționează de organul fiscal, cu efectuarea ulterioară a inspecției fiscale, cu excepția deconturilor depuse de persoanele impozabile care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 169 alin. (2) sau (3) din Codul de procedură fiscală, care se soluționează după efectuarea inspecției fiscale anticipate.

Deconturile sunt supuse analizei în vederea verificării condițiilor care pot genera efectuarea inspecției fiscale anticipate.

Etapa se finalizează în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii decontului sau de la data emiterii deciziei de îndreptare a erorilor materiale, după caz, dacă persoana impozabilă nu figurează în baza de date a contribuabililor cu risc fiscal.

Deconturile pentru care nu este necesară inspecția fiscală anticipată se soluționează prin emiterea deciziei de rambursare a TVA.
Deconturile pentru care este necesară inspecția fiscală anticipată se transmit compartimentului de inspecție fiscală.

După efectuarea inspecției fiscale se întocmește raportul de inspecție fiscală.

Dacă TVA deductibilă sau colectată se modifică, se emite decizia de impunere privind diferențele stabilite, care are și rol de decizie de rambursare a TVA.
Dacă nu sunt stabilite diferențe, se emite decizia privind nemodificarea bazei de impozitare, iar decizia de rambursare se emite de compartimentul de specialitate.
Dacă contribuabilul renunță la opțiunea de rambursare înainte de începerea inspecției fiscale, decontul este restituit organului de administrare.
Dacă renunțarea are loc după începerea inspecției fiscale, aceasta continuă și se finalizează ca inspecție fiscală parțială privind TVA.

La art. 169 din Codul de procedură fiscală regăsim situațiile în care deconturile de TVA se soluționează după efectuarea inspecției fiscale anticipate:

ART. 169 Prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată

1. Taxa pe valoarea adăugată, denumită în continuare TVA, solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, depuse în cadrul termenului legal de depunere, se rambursează de organul fiscal central, cu efectuarea, ulterior, a inspecției fiscale.

2. Prevederile alin. (1) nu se aplică deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, depuse de contribuabilii mari și mijlocii, stabiliți potrivit prevederilor art. 30 alin. (3), care se soluționează după efectuarea inspecției fiscale anticipate, în cazul în care:

1. 1. contribuabilul/plătitorul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancționate ca infracțiuni;

1. 2. organul fiscal central, pe baza informațiilor deținute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite;

1. 3. pentru contribuabilul/plătitorul respectiv a fost declanșată procedura de lichidare voluntară sau a fost deschisă procedura de insolvență, cu excepția celor pentru care s-a confirmat un plan de reorganizare, în condițiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare.

3. Prevederile alin. (1) nu se aplică deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, depuse de alți contribuabili/plătitori decât cei prevăzuți la alin. (2), care se soluționează după efectuarea inspecției fiscale anticipate, în cazul în care:

1. 1. contribuabilul/plătitorul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancționate ca infracțiuni;

1. 2. organul fiscal central, pe baza informațiilor deținute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite;

1. 3. pentru contribuabilul/plătitorul respectiv a fost declanșată procedura de lichidare voluntară sau a fost deschisă procedura de insolvență, cu excepția celor pentru care s-a confirmat un plan de reorganizare, în condițiile legii speciale;

1. 4. contribuabilul/plătitorul depune primul decont cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, după înregistrarea în scopuri de TVA;

1. 5. soldul sumei negative de TVA solicitate la rambursare provine dintr-un număr de perioade mai mare decât numărul perioadelor de raportare utilizate într-o perioadă de 12 luni.

4. În sensul prezentului articol, se consideră că persoanele impozabile prezintă un risc de rambursare necuvenită a TVA dacă se regăsesc în oricare dintre următoarele situații:

1. 1. organele fiscale primesc documente oficiale de la alte instituții, care vizează aspecte de natură fiscală și se constată că au incidență în acordarea unei rambursări necuvenite de TVA;

1. 2. în cadrul acțiunilor de control fiscal s-au constatat fapte care pot întruni elementele constitutive ale unor infracțiuni cu implicații de natură fiscală;

1. 3. cu ocazia inspecției fiscale ulterioare au fost stabilite diferențe mai mari de 10% din suma rambursată, dar nu mai puțin de 50.000 lei pentru fiecare decont de TVA care a făcut obiectul inspecției fiscale ulterioare;

1. 4. s-au constatat neconcordanțe semnificative, verificate și confirmate de organul fiscal, între informațiile înscrise în declarațiile informative privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național de persoanele înregistrate în scopuri de TVA depuse de persoana impozabilă și cele depuse de partenerii de afaceri și/sau neconcordanțe semnificative între informațiile înscrise în declarațiile informative privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare depuse de persoana impozabilă și cele depuse de partenerii de afaceri și transmise organului fiscal prin intermediul sistemului informatic de schimb de informații privind TVA între statele membre ale Uniunii Europene.

5. În cazul deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, depuse după termenul legal de depunere, suma negativă din acestea se preia în decontul perioadei următoare.

6. În cazul decontului cu sumă negativă de TVA depus în numele unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal, dispozițiile alin. (2) sau (3), după caz, sunt aplicabile atât pentru reprezentantul grupului fiscal, cât și pentru membrii acestuia.

7. Procedura de aplicare a prevederilor prezentului articol se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

8. Ori de câte ori, în condițiile prezentului articol, rambursarea se aprobă cu inspecție fiscală ulterioară, inspecția fiscală se decide în baza unei analize de risc.

În concluzie, în esență, procedurile de urmat pentru rambursarea TVA sunt:

• Depunerea decontului de TVA cu opțiune de rambursare
• Verificarea, la nivelul organului fiscal, din punctul de vedere al corectitudinii completării, urmărindu-se dacă soldul sumei negative de taxă pe valoarea adăugată solicitate la rambursare coincide cu suma înregistrată în evidențele fiscale.
• Corectarea eventualelor erori în completare
• Analiza decontului, la nivelul organului fiscal, în urma căreia pot rezulta 2 situații:

1. 1. efectuarea ulterioară a inspecției fiscale, caz în care se va emite Decizia de rambursare (acest document se semnează, conform ultimelor modificări legislative, de șeful administrației fiscale județene)

1. 2. efectuarea inspecției fiscale anticipate (dacă se află în cel puțin una din situațiile menționate mai sus, de exemplu organul fiscal central, pe baza informațiilor deținute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite). În acest caz, decontul se transmite organului de inspecție fiscală.

• Efectuarea inspecției fiscale anticipate

După efectuarea inspecției fiscale anticipate, compartimentul cu atribuții în acest domeniu întocmește raportul de inspecție fiscală.

În cazul în care TVA deductibilă sau colectată se modifică față de sumele înscrise în decontul de TVA, se întocmește Decizia de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecțiilor fiscale la persoane juridice sau fizice, după caz, care are și rol de Decizie de rambursare a TVA. În cazul în care, cu ocazia inspecției fiscale anticipate, nu sunt stabilite diferențe față de suma solicitată la rambursare, se întocmește Decizia privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale, iar Decizia de rambursare a TVA se emite de către compartimentul de specialitate.

7. Cod de TVA anulat din oficiu. Obligație ajustare negativă TVA dedusă pentru bunuri de capital

Speță:

Societate cu TVA anulat de organele fiscale în urmă cu 5 ani, ca urmare a depunerii a două deconturi trimestriale cu 0. Nu este declarată inactivă. Se comportă ca un neplătitor de TVA în anii următori. A avut și activitate (vânzare marfă, servicii, achiziții). După aproape 5 ani, se depun declarațiile D311 pentru perioada cu TVA anulat și se colectează TVA aferentă vânzărilor. Se redobândește codul de TVA. Se dorește și calculul TVA deductibil din perioada respectivă, pentru a fi trecut la regularizări în decont. Acesta se va calcula pe baza facturilor.

Însă există și o clădire (sediul), pentru care nu cunosc TVA dedusă până la recepție. Ar trebui făcută vreo ajustare de TVA pentru imobil, pentru perioada în care a avut codul de TVA anulat? Practic, societatea a colectat, până la urmă, TVA la vânzări și a avut activitate în această perioadă.

Soluție fiscal-contabilă:

Din întrebarea formulată înțeleg că acea clădire a fost edificată și recepționată înainte de anularea din oficiu a codului de TVA, de exemplu în anul 2021, ipotetic în septembrie 2021. La anularea din oficiu a codului de TVA în septembrie 2021, conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. e) din Codul fiscal, persoana impozabilă avea obligația să ajusteze negativ suma TVA deductibilă dedusă anterior, în perioada în care a figurat cu un cod valid de TVA.